Primăria Odorheiu Secuiesc

Biletele pot fi achiziționate la sediul Udvarhely Néptáncműhely (str. II. Rákóczi Ferenc nr. 5), în zilele lucrătoare între orele 11:00–14:00 și 15:00–17:00: – elevi: 10 RON – pensionari: 15 RON – bilet întreg: 30 RON

Rezervări: la numărul de telefon 0742 483056.

Dansul tatălui meu

Nu este despre tine – ci se spune prin tine

Dansul tatălui meu este o reinterpretare a unui parcurs creator aparte: pornind de la spectacolul prezentat în 1992 de Ansamblul de Dansuri „Háromszék”, versiunea din 2017 de la Odorheiu Secuiesc a trecut prin transformări dramaturgice și coregrafice semnificative. În anul 2026, spectacolul renaște pe scenă în interpretarea ansamblului de tineret al Udvarhely Néptáncműhely, Ansamblul de Dansuri Populare Tarisznyás.

Acest spectacol ne amintește că dansatorul nu se arată pe sine, ci este purtătorul a ceva mai vechi și mai mare decât el. În mișcare trăiesc mai departe tradiția, destinul, memoria și poveștile umane – o moștenire care nu este posesie, ci responsabilitate.

Una dintre cele mai deosebite valori ale tradiției coregrafice populare maghiare din Transilvania este lumea dansurilor bărbătești. Dansul tatălui meu aduce în prim-plan o formă simbolică a acestei moșteniri – pontozó-ul, acest dans bărbătesc virtuos din centrul Transilvaniei, care întrunește forța și demnitatea, trecutul și prezentul.

Spectacolul urmează o structură de tip rondo: tema recurentă este redată prin diferite stiluri de pontozó (zona Târnavei Mici, Kutasföld, împrejurimile Aiudului), iar interludiile sunt îmbogățite de dansuri din Vajdaszentivány, Kalotaszeg și Câmpie.

Însă, dincolo de forță, se ascunde fragilitatea. Masculinitatea nu exclude sensibilitatea, iar duritatea nu este opusul vulnerabilității. Prezența scenică autentică cere curaj: asumarea faptului că dansatorul nu doar arată, ci și dăruiește.

Spectacolul se construiește din muzică și dans popular, hrănindu-se din culegeri autentice și din experiențe personale. Acestea sunt străbătute de poezii și fragmente de versuri ale unor poeți transilvăneni, care formulează întrebări amare, dar familiare:ce înseamnă să rămâi, când suntem mereu în întârziere?ce rămâne din noi, dacă într-o zi izvorul se închide?avem viitor?

Dansul tatălui meu nu oferă răspunsuri clare – dar ne amintește:ceea ce am primit, trebuie dus mai departe.

Această piesă depășește prezentul. Nu întreabă doar cum dansăm astăzi, ci și:ce lăsăm în urmă și ce va învăța din noi o generație viitoare.

Pentru că dansul este, în esență, memorie. O legătură cu cei vii și cu cei care nu mai pot vorbi. O poveste înscrisă într-un trup și transmisă mai departe.

Nu dansezi pentru a fi văzut – ci pentru ca ceva să rămână.

Corpul de dans:

Abrán Kitti, András Anna, Antal Áron, Antal Orsolya, Balázsi Bíborka, Barabás András, Dakó András, Demény Nikoletta, Dobai‑Pataky Emese, Gál Koppány, Halmágyi Dávid, Halmágyi Éva, Jobb Avar Benedek, Kelemen Bianka, Kolumbán Johanna, Kulcsár Ádám, László Hanna, Péter Imre, Sándor Kristóf, Simó Roland, Szabó Lehel, Vajda Szilvia.

Formația Héva:

Kálmán Ábel, Márton Ábel, Puskás Balázs, Puskás Gergő

Selecție muzicală – spațiu scenic: Könczei Árpád

Colaboratori artistici: Demeter Gyöngyi, Hajdó Árpád

Regizor‑coregraf: Könczei Árpád

Mai multe detalii